luni, 23 aprilie 2012

Scrisoare de Adio !

Imi impun sa fiu lucida, sa imi stapanesc gesturile, cuvintele, gandurile...
M-as face paznic pe mine, pe sentimentele mele, sa ma birui, sa ma potolesc ...
Daca as putea ...
In sufletul meu, acum pierdut in vorbe si plansete amare...,
Simt cum lacrimile clocotiter imi ard obrajii cu flacari negre, ce imi sfasie fata in mii de fasii .
Sufletul meu sufera o secna, un cosmar care abea acum il inregistrez...
Un amalgan de ganduri ce cantinua sa mogneasca in interiorul meu.
O suflare de sentimente ce fug inaintea mea si se intorc biciuindu-ma,
Sapandu-mi in aduncul ranilor deschise, unde imi sangereaza abundent .
Privirile demonice ale oamenilor ma urmaresc ca o hipnoza ...
Incerc sa fug ... dar este prea tarziu ..., mi-au patruns in ficare colt al trupului...
In fiecare fibra ca o otrava ce ucide lent si cumplit de dureros .
Un strop de otrava imi adoarme in brate ca pe un prung nounascut ...
Cuvinte calde ce imi patrund in palmele unde imi sustin tamplele care zvagnesc cu putere ...,
Cuvinte ce atarna de un fir de ata in adanca limpeziciune ...
Cuvinte ca si Credinta , Speranta , Iubirea si Moartea .
Nu pot sa imi stapanesc influenta instinctuala a corpului ce mi se zbate in izvorul de lacrimi ...
Este o avalansa ametitoare, o simfonie de cuvinte de culori printre care este strecurat si negru .
Simt cum sufletul meu este ca si un trandafir uscat ... ce se ofileste pe timp ce trece ...
Simt cum ard in sucul propiu ... nu ma mai pot controla, impulsurile salbatice imi sfasie tot...
Nu mai pot ! NU POT ! NU POT ! NU POT !
Timpul crud care nu il pot oprii mi-a ales soarta ...
IMI PARE RAU ! ADIO !
Dar sa stiti nu am lasat in urma mea numai praful si dara de cenusa ...
Am lasat acolo adanc scufundate adnc in oceanul de lacrimi si durere ...
Niste petale de crin, ce vor inflorii la margini de apusuri in lumini albe de clestar.
Acum petalele arse ale trandafirilor zdrumicati inca mai sangereaza lin, tulburand oceanul.
Va voi lasa in urma ca o amintire aceste petale de trandafir ...
Aeasta scrisoare ce va semnifica suferinta mea ...
Si un zambet ce mereu va stralucii in priviri blande si pline de iubire ... adio ...
Nu am plecat singura si trista ,am pastrat in inima mea numele ficarei persoane dragi din viata mea
Chear daca am incercat sa las un semn mai evident
Scriind pe cerul senin cu litere de aur numele ce imi alinau suferinta ... , norii mi le-au sters
Am incercat sa criu pe mare dar valurile mi le-au scufundat inecandu-le ...
Am incercat sa scriu pe pamantul din curte dar vantul mi le-a astupat cu cristale de praf ...
Asa ca am canziderat ca cel mai sigur loc este ... in INIMA MEA, unde vor ramane pe veci !

... ADIO ! ...

miercuri, 18 aprilie 2012

Singuratatea este Otrava Mortii



Tristetea este un lucru dezamagitor si urat ... , eu stiu bine cum este ... , am trait-o pe pielea mea si inca o mai simt.
Tristetea este sora de sange cu suferinta , oricat ai incerca sa o eviti te urmareste in fiecare colt al lumii .
Stau pe un scauna uitat in umbra noptii , asezan in asa numita
 " Camera Mea " si privesc luna plina cu toata splendoarea ei ce incearca sa lumineze cu greu cerul nocturn . Mii de sentimente se zbat in mine, mii de amintiri placute imi navalesc in minte, dar acum parca astupate de ganduri intunecate . O stare de confuzie imi blocheaza gandurile frumoase, ce odata ma faceau sa inteleg adevaratul sens al cuvantului " FERICIRE ". Aceasta ma pune pe ganduri, iar roiuri de intrebari imi vin in minte
" Oare mai traiesc ? " " Oare prietenii ma mai recunosc ? "... sute de OARE ... stiam ca aceste intrebari sunt doar un impuls negativ..., dar oricum acum este prea tarziu sa ma orientez pe calea cea dreapta, sau poate nu mai vreau, nu mai pot suporta sa sufar din cauza altora, pur si simplu nu ma mai intereseaza ce se va intampla, ma las si eu pe mana sori si cat voi traii voi vedea .
Dupa o noapte grea plina de ganduri si intrebari, in sfarsit a rasarit soarele. Ies afara si ma urc pe acoperisul casei, sa privesc cerul senin si soarele calduros, ce imi mangaie chipul cu razele sale blande. Imi indrept incet privirea spre cer si vad norii ce iau forma a fel si fel de lucruri, aceasta ma face sa ma intreb oare cum o fi sus in cer ... , dar deja stiam cum etse pentru ca am citit atatea carti si toate imi dadeau aceleasi informatii ... neh ... plictisitor. Nu mai am chef nici sa ma gandesc.
Inchid usor ochii si sat cateva minute calma ... , dar deodata o persoana imi pronunta numele. Ma ridic brusc pe sezut  si privesc in jos. Era o prietena deamea. Cobor de pe acoperis si o intreb plictisita " Ce faci aici ? ", la care ea imi spune panicata " Cum ce fac am venit sa te vad. Dar uitate le tine cumarati ! Uitate ce slaba esti pantalonii abea iti mai stau spanjurati intr-o curelusa, iar fata ta ... esti toata galbena ca lamaia, iar ochii tai iti sunt inconjurati de cearcane ... , acum move .... ce naiba ai ... parca esti stafie ! " La care eu raspund arogant " Ha , ha , ha, ce amuzant a fost! ".
" Trmina si hai mai repede sa mergem la spital ! Hai vino .." spune ea panicata, dar cand incerc sa fac un pas , parca puterile imi erau stoarse. Prietena mea se intoarce si ma intreama " Nu poti sa mergi , nu ? "... , dar eu nu dau nici un raspuns. " Ok ... nu este nimic am sa chem o ambulanta ." De data asta nu mai aveam puterea sa ineg, asa ca inchid ochii. Cand ai redeschid, eram la spital intinsa pe o masa mare, langa mine erau parintii , prietena mea, un doctor si vreo
 2-3 asistente. Cand au vazut cei apropiati ca am deschi ochii, au inceput sa sara de bucurie, dar doctorul i-a calmat spunadu-le sa astepte raspunsul meu... Dupa 2 minute de asteptare , mai clipesc de 2-3 ori si incep sa soptesc vag " Imi pare rau ... " , apoi inchid ochii. Dupa aceste cuvinte, toti au inceput sa planga, dar doctorul le-a spus calm dar totodata mirat de cele intamplate " Fata asta nu a avut corpul bolnav, ci sufletul. Fata asta a suferit enorm de mult. Vedeti cum arata? Cat de slabita si palida este ? Cu ficare secunda de singuratate, otrava mortii i s-a raspundis si mai mult in corp. " ... Acestea au fost ultimile cuvinte ce le-am auzit, chear daca se spune ca mortul aude pana intra pe poarta cimitirului, eu nu am mai auzit nimic . ... .

luni, 16 aprilie 2012

Simt ...

Chiar si eu pot simti ca m-ai abandonat ...
Simt ... sunt confuza si ma pierd in mii de amanunte ...
Simt cum sufletul imi alearga prin roiurile de margarete, dar degeaba.... cu cat alearg mai mult  cu atat mai departe sunt de tine ....
Simt cum sperantele imi pier in propriile maini,
lasandu-mi in urma o dara de amintiri crude .
Sunt atat de derutata ... parca toate amintirile mele sunt uitate printre filele de poveste a unei carti groase si prafuite.
Simt cum sufletul imi pluteste in marea de lacrimi amare si fierbinti ... , simt cum umbra macabra a singuratatii mi si aprofunzeste mai mult in inima , simt ca nu mai esti langa mine si asta ma face sa sufar intr-o singura pata de amintiri frumoase, dar un singur lucru nu pot sa imi amintesc ... chipul tau palid, acel zambet cald ce ma copleseste , toate astea mi-au fost sterse din cap . NU MAI POT sa continui ... , ma doare inima ca nu esti langa mine. Daca nu apari in curand sufletul meu se stinge ... ( dupa ce am spus aceste cuvinte totul in fata ochilor mi s-a facut negru ) . Dupa ce m-am predat spunand " Ca Nu mai pot... ", o scanteie fierbinte , imi apare in fata ochilor, luminandu-mi calea. Aceasta se tot chinuie sa patrunda prin ceata intunecata, pentru a incerca din rasputeri sa imi aprinda flacara vietii. Aceasta caldura emanata mi se pare cunoscuta ... , este la fel ca si al lui ... , acum imi dau seama este sarutul dulce si catifelat, ce imi mangaie buzele arse de atat durere si siferinta . Ii simt respiratie calda , bataile inimii ce se panicheaza pe fiecare secunda ce trece, ai simt frica ce se zbate in pieptul sau fierbinte, ai simt atingerea lacrimilor ce se rasfira pe obrajii mei incinsi , sterpeziti de lacrimi apasatoare ... Il simt este chear el ... simt ... simt ... simt toate astea pentruca te esti sufletul meu pereche si  pentru asta trebuie sa ma zbat sa scap din ghearele mortii pentru totdeaunda ... trebuie sa deschid ochii sa pot sa iti alin durerea ce ti se sageata in suflet ... sa fac orice pentru tine ... dar ... acum nu mai pot pentruca am rana  adanca ce imi sapa in adancul inimii ... iar sangerarea sufletului meu nu se opreste . Imi pare rau , ADIO !

http://www.youtube.com/watch?v=R4bA4BbCcko&feature=related

marți, 10 aprilie 2012

                Te Iubesc ...
~ Un trandafir as vrea sa fiu ... sa te sarut printre petale ... somnul sa ti-l veghez pana tarziu ... ca sa te simti si tu o floare ... :X

~ In razele de soare ... eu stau si te privesc ... esti diamantul care ma face sa iubesc ... iar in lumina calda cu tine ma topesc ... as vrea ca niciodata sa nu ma mai trezesc ... :X 


~ Din apa marilor as vrea sa impletesc cuvantul dulce
 " Te Iubesc " ... si tie sa ti-l daruiesc ca esti tot ce imi doresc ... :X 

~ Daca as primi cate o stea cand ma gandesc la tine ... as tine tot Universul in mine ... :X


~ Daca m-ai intreba cine sunt... ti-as raspunde IUBIREA ... daca m-ai intreba ce fac ti-as spune ca IUBESC ... daca m-ai intreba pe cine as spune  PE TINE ... :X


Te Iubesc .... :X

  

Am invatat:
~ Ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca...., dar tot ce poti face este sa fi o persoana iubita. Restul... depinde de ceilalti.
~ Ca nu conteaza ce ai in viata, ci pe cine ai ...
~ Ca nu trebuie sa te desparti de ceilalti cu niste cuvinte reci si aspre.... ci cu acele cuvinte dulci si calde care crzi ca
iti alina durerea din suflet ....


Am invatat :
~ Ca poti continua mult timp dupa ce te-ai predat cuvintelor " NU MAI POT ".
~ Ca sunt oameni care te iubesc... dar nu stiu cum sa o arate ...
~ Ca indiferent cat de mult suferi... lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta ...
~ Cand doi oameni  se cearta... asta nu inseamna ca nu se iubesc ...
~ Ca viata iti poate fi schimbata in catea minute de catre oameni care nu ai cunosti ...
~ Ca si atunci cand crezi ca nu ai nimic ... dar cand striga un prieten ... vei gasi puterea de a-l ajuta cu tot ce ai ...
~ Ca scrisul ca si vorbitul... poate linisti si pansa cu grija si nostalgie ranile adanci ale sufletului ....
~ Ca oamenii la care tii cel mai mult ... iti sunt luati cel mai repede ...
Am invatat si alte mii de lucruri... dar despre iubire voi invata toata viata si inca nu voi ajunge sa ai cunosc toate secretele de basm ....

duminică, 8 aprilie 2012

Iubirea ...




   
Dragostea..., este ca o umbra macabra ce iti invaluie inima, lsand ca sufletul sa zaca intr-o urma de ganduri apasatoare si triste ce iti spulbera visele ....






   

Iubirea ...., este acea corabie ce te poarta pe noi tarmuri indepartate si necunoscute. Ea te face sa te simti ca un fulg ce pluteste domul, cu nostalgie pe raul a caror curenti, serpuies printre frunzele de nuferi.
   Iubirea ...., iti ofera caldura necesara, dar cand ura si dezamagirea patrunde printre firavele crapaturi numite " defecte " , iubirea se stinge, lasandu-ti sufletul pustiu si vesnic nelocuit, bantuit de canduri sihastre.




[... Am invatat ca iubirea nu are limite si nici infatisar...

aceasta poza o sa va arate concret..]..... [ Aceasta este mai mult dragoste sufleteasca ].....



O... mama!

                          
Mama, acum eu voi pleca,
Singurica, te voi abandona,
Pasi in curte nu iti voi mai lasa,
Cearta la masa nu voi mai creea.


Mama, te rog ca in zi de sarbatoare,
Sa imi pui macar o floare,
Pe mormantul ce m-apasa
Si sufletul nu mi-l lasa,
Sa vegheze asupra ta...
Cum o facea intotdeauna.




Cu durere in suflet tu privesti,
La patutul meu pe veci,
Si mi-l umezesti cu lacrimi apasatoare,
Mereu nemuritoare, ce suspini neancetat:
" Pentru totdeauna tu ai plecat,
 Singura mai lasat,
  Sa imi var lacrimile
  Peste trupul tau palid si firav
  Peste sufletul bolnav."


Apoi ca din senin, o vode deplin,
Randuieste firav:
" Mama..., te rog nu mai plange...
  Cred ca mi-ajunge...,
   Simt cum durearea ta zboara spre nor...,
  Nu mai fi trista, caci in ziua cea mare,
  Ne vom intalni ca si nemuritoare... "






[ ... O creatie dea mea, provenita din inspiratia mea ... ]