duminică, 21 octombrie 2012

Tu, iubirea mea !

 
Ma alegi mereu sa-ti fiu
Luminita din pustiu
Si de vreau sa impartasesc
Dragostea mea din esec,
Lacrimile tale toate
Le transformi in entitate.
Merg cu tine printre ziduri
Si aud numai nimicuri,
Iar cand ochii imi iau foc
Spui ca-ti sunt mare noroc.
Imi arati cum pot sa zbor
Dragostea sa nu o masor,
Iar cand sufletu-mi coboara
Tu imi dai mereu o scara.
Nu ma vreau inlatuita,
Suspectata, nedorita,
Nu mai vreau sa arunc pe prispa,
Dragostea ce ne infiripa.
Adun pietrele din vale,
Poate asa gasesc o cale
Ca sa ajung cu tine acasa
Sa ma stiu ca sunt aleasa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu