Ispita

                                            Alb sau Negru ?

Candva aveam si eu un suflet pur, fara pacat, dar acum tot ce mai am sunt doar niste cioburi dintr-o oglinda. Stau si le privesc, analizandu-le, atingandu-le usor cu decetele si imi aduc aminte cu acestea odata au facut parte dintr-o oglinda fermecata ce imi destainuiau interiorul unui cufar, ce abea obtinusem cheia, in el era prizonier sufletul meu. Acum tot ce mai am sunt doar clipele si amintirile petrecute cu EL, inca mai pot sa vad cum am fost pusa intre ciocan si nicovala, fiind nevoita sa aleg intre alb sau negru, intre MINE si EL.

Acum tot ce fac este sa imi plang amarul, sa mi-l inec in amintri. Inca mai pot simtii cum am trecut prin flacari negre ce mi-a ars tot trecutul, transformandu-l in pulbere de praf. Am suportat toate chinurile ce imi erau indatorate ca sa pot ajunge unde vroiam, m-am lasat torturata, infruntand consecintele inimii, doar ca sa ajung la TINE, iar cand am ajus, intr-un final, am putut sa realizez ca am facut o mare gresala, alungand tot e era mai bun in sufletul meu, alungandu-ma pe mine si acceptandu-te pe tine. 

Inconstienta si orbita de dragoste, m-am aruncat in bratele tale, crezandu-ma in siguranta, dar tot ce am putut sa fac, a fost sa imi daruiesc sufletul drept jertfa, unui tobitoc, ce se joaca cu dragoste. Tu ai stiut sa imi faci numai rau, folosindu-te de bunatatea mea si de mine, dar mi-ai facut si un bine, deschizandu-mi ochii ce i` aveam inchisi, m-ai facut sa vad altfel viata si mi-ai demonstrat ca nu trebuie niciodara sa ma las prada iubirii, ca este doar o tarfa ca vine si pleaca de cateori are chef, lasandu-te balta in cele mai grele momente.

Tot ce pot face este sa iti multumesc ca ai aparut in viata mea, tu inger cu aripi negre ce m-ai trans in ispita, dar totuai mi-ai dat mica sansa sa redescopar calea cea dreapta.

 Iti multumesc!