Scrisoare de Adio !

Imi impun sa fiu lucida, sa imi stapanesc gesturile, cuvintele, gandurile...

M-as face paznic pe mine, pe sentimentele mele, sa ma birui, sa ma potolesc ...

Daca as putea ...

In sufletul meu, acum pierdut in vorbe si plansete amare...,

Simt cum lacrimile clocotiter imi ard obrajii cu flacari negre, ce imi sfasie fata in mii de fasii .

Sufletul meu sufera o secna, un cosmar care abea acum il inregistrez...

Un amalgan de ganduri ce cantinua sa mogneasca in interiorul meu.

O suflare de sentimente ce fug inaintea mea si se intorc biciuindu-ma,

Sapandu-mi in aduncul ranilor deschise, unde imi sangereaza abundent .

Privirile demonice ale oamenilor ma urmaresc ca o hipnoza ...

Incerc sa fug ... dar este prea tarziu ..., mi-au patruns in ficare colt al trupului...

In fiecare fibra ca o otrava ce ucide lent si cumplit de dureros .

Un strop de otrava imi adoarme in brate ca pe un prung nounascut ...

Cuvinte calde ce imi patrund in palmele unde imi sustin tamplele care zvagnesc cu putere ...,

Cuvinte ce atarna de un fir de ata in adanca limpeziciune ...

Cuvinte ca si Credinta , Speranta , Iubirea si Moartea .

Nu pot sa imi stapanesc influenta instinctuala a corpului ce mi se zbate in izvorul de lacrimi ...

Este o avalansa ametitoare, o simfonie de cuvinte de culori printre care este strecurat si negru .

Simt cum sufletul meu este ca si un trandafir uscat ... ce se ofileste pe timp ce trece ...
Simt cum ard in sucul propiu ... nu ma mai pot controla, impulsurile salbatice imi sfasie tot...
Nu mai pot ! NU POT ! NU POT ! NU POT !
Timpul crud care nu il pot oprii mi-a ales soarta ...
IMI PARE RAU ! ADIO !
Dar sa stiti nu am lasat in urma mea numai praful si dara de cenusa ...
Am lasat acolo adanc scufundate adnc in oceanul de lacrimi si durere ...
Niste petale de crin, ce vor inflorii la margini de apusuri in lumini albe de clestar.
Acum petalele arse ale trandafirilor zdrumicati inca mai sangereaza lin, tulburand oceanul.
Va voi lasa in urma ca o amintire aceste petale de trandafir ...
Aeasta scrisoare ce va semnifica suferinta mea ...
Si un zambet ce mereu va stralucii in priviri blande si pline de iubire ... adio ...
Nu am plecat singura si trista ,am pastrat in inima mea numele ficarei persoane dragi din viata mea
Chear daca am incercat sa las un semn mai evident

Scriind pe cerul senin cu litere de aur numele ce imi alinau suferinta ... , norii mi le-au sters

Am incercat sa criu pe mare dar valurile mi le-au scufundat inecandu-le ...

Am incercat sa scriu pe pamantul din curte dar vantul mi le-a astupat cu cristale de praf ...

Asa ca am canziderat ca cel mai sigur loc este ... in INIMA MEA, unde vor ramane pe veci !

... ADIO ! ...